de Eugen ISTODOR
De la Palatul său, după ani de penitenciar, cu procese pe rol, domnul Gigi Becali condamnă Justiția, invocă ciuda și infamia, blocajele create de faima sa regală. Este ora 15. De 60 de minute Becali, proprietarul unei echipe identificată ca fiind Steaua, ține un monolog. Presa tace. Tot ceea ce numește Gigi Becali cu emfaza sa, cu dezacordurile sale, distruge. Dumnezeu pare de partea lui?
Dar Dumnezeu este o poveste pe care-o invocă pentru cei ca el. Becali nu crede în Dumnezeu. Pentru că dacă ar crede l-ar respecta. Steaua, clubul de fotbal, este dovada păcatului de la origini, este dovada felului în care a fost luată cu japca identitatea, istoria unui club de fotbal. Dacă ne gândim vreodată la istorie, ne gândim la Steaua. Gigi Becali și frații Păunescu pur și simplu au simțit slăbiciunea, viciile conducerii ministeriale din 1990 încoace și au pus în contul propriu palmaresul, au pus mai presus de Steaua, felul lor de a face business.
Justiția a intervenit târziu. Răul se făcuse, modul defectuos în care Becali și ai lui au pus mâna pe Steaua. Dacă Gigi Becali credea în Dumnezeu nu ar fi acceptat o asemenea tranzacție. O întreagă istorie trecută în dreptul unui singur om. Ceea ce este condamnabil este felul în care televiziunile în dorința de audiență continuă să propage: intoleranța (Becali a înjurat ideea unui premier musulman), ura față de judecători, gândirea plină de inepții, dezacorduri. Unde este Dumnezeu?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER